La porţi de aramă bătuta-ţi cu sete
Iar ei erau surzi şi nu v-au răspuns.
Privirile lor ţintite-n perete.
Alături de voi, doar zăvorul ascuns.
Din turnuri de lut se-auzea o neclară
Mulţime de voci. Ca un ecou
Chemarea de jertfă, prin taina amară
Răzbateţi doar voi, pe scări de cavou.
Răniţi şi desculţi, peste spinii din cale
Aţi păşit fără frică, ca nişte asceţi.
Semeţi aţi trecut prin furtuni ce-n rafale
Aruncat-au în voi cu săgeţi.
Cu voi în prigoană şi pana, şi struna
Au plîns suferind, în năvala de corbi.
Zadarnic pe fraţi îi strigară-ţi întruna
Acum nu doar surzi ei erau, ci şi orbi.
Pe umbrele voastre mai picură stele.
În dangăt de clopot răsună cântarea
Ce-o spuseţi atunci. Sublim lumînarea
Vă mângâie chipul umbrit de zăbrele.
Înălţaţi dintre lanţuri spre bolta cerească
Mereu aţi purtat o cruce-n priviri.
A voastră credinţă in noi să renască
Ai neamului nostru, de-a pururi martiri!
Răsfrânt, glasul vostru mai sus de stindarde
Se-nalţă-n vecie ca vers de psaltire.
Din ceruri Lumina, la lume împarte
Cântări fără moarte, iar vouă sfinţire!
